Blogul lui Frank

Va mai aduceti aminte de Grupul Paneuro? Poate va amintiti de magazinul de scutere si motociclete de la Unirii, acolo unde e acum Intersport. Este unul dintre putinele cazuri de falimente corporatiste din Romania capitalista de dupa 1989, alaturi de Tec Miaco sau Cosmo-Teknosa (fireste in conditiile actualei crize o serie de nume cunoscute se vor alatura listei).

Despre Paneuro s-ar putea scrie un studiu de caz pentru MBA, este povestea ca la carte a unui faliment corporatist. Domnul Zoltan Prosszer, creatorul si distrugatorul grupului s-a hotarit recent sa rupa tacerea si sa vorbeasca despre erorile facute, intr-un interviu pe baza caruia a fost publicat un articol in Business Magazin. Dl. Prosszer trece peste orgoliul ranit si recunoaste acum ca a facut niste erori, insa este destul de retinut in a admite adevaratele erori. Practic principala eroare mentionata in articol este aceea de a nu semna acordul cu fondul de investitii Advent International care vroia sa intre in capitalul grupului, preferind in schimb sa se bazeze pe promisiunea unei finantari bancare, finantare care insa nu a mai venit.

Am avut ocazia sa fiu destul de apropiat de acest caz, si in opinia mea, aceasta nu este adevarata eroare. Opiniile de mai jos sunt subiective si reprezinta parerile mele personale. Sigur ca multi din antreprenorii romani regreta acum momentul in care au refuzat ofertele de cumparare venite in vremurile bune pentru afacerile pe care le-au construit, si care acum intimpina dificultati pe fondul crizei (cum e de exemplu cazul D-lui Ostahie de la Altex, care conform unor surse de piata a avut acum 2-3 ani o oferta de 200 de milioane de EUR pe care a refuzat-o). Dar acordul intre Paneuro si Advent era departe de a fi fost gata de semnare, cind dl Prosszer a decis ca vrea mai mult decit 10 Mil. de EUR si ca va creste grupul mai departe pe cont propriu. Procesul de due dilligence al fondului mai avea multe etape de parcurs. Probabil ca o intrare a lui Advent in actionariatul lui Paneuro ar fi adus un grad de profesionalism si mai ales de control si prudenta care a lipsit, si a dus in final si la falimentul rasunator.

Creditul de finantare a cresterii grupului de care mentioneaza Dl. Prosszer a fost acordat. Prosszer avind o certa carisma, a reusit sa intretina relatii bune cu bancile si la un anumit moment grupul sau era un “darling” al bancherilor care se inghesuiau sa ii dea bani. Problema majora a fost insa ca Dl. Prosszer a luat niste decizii strategice gresite, si datorita personalitatii sale dictatoriale sau isterice (recunoscute chiar in articolul din Business Magazin), nici unul din managerii din jurul sau nu a avut curajul sa il infrunte si sa ii spuna ca se inseala.

Prima greseala a fost aceea de a impinge cifra de afaceri la valori cit mai mari, considerindu-se ca valoarea potentiala de vinzare a grupului va fi in principal determinata de marimea sa, cuantificata prin nivelul de vinzari. Impingerea vinzarilor la niveluri cit mai mari s-a facut in detrimentul acordarii atentiei cuvenite activitatii de colectare, practic vinzatorii urmareau sa vinda cit mai mult, cu conditii de plata cit mai laxe si nimeni nu mai urmarea colectarea facturilor.

A doua greseala a fost blocarea unor sume uriase de cash in stocuri de piese de schimb auto, pe baza prezumtiei ca existenta unei piese pe stoc, si nu doar la comanda, si livrarea imediata vor fi un stimulent pentru client de a plati o marja suplimentara substantiala la pretul piesei. Aceasta presupunere a fost gresita, clientii fiind senzitivi la pret, si sub presiunea acestora dealerii Paneuro (care au beneficiat de conditii foarte favorabile si suport de la Grup) au ajuns sa inceapa sa comande piese la preturile mai mici, de la competitorii lui Paneuro, gen Augsburg, Meteor etc. Mai mult, acesti competitori au ajuns sa cumpere ei insisi piese cu discount de la Paneuro, care incepuse deja sa acorde discounturi mari pentru a reduce stocurile si a le converti in cash, insa fara ca vreodata sa isi fi blocat ei insisi cash-ul in stocuri.

Mai mult, Paneuro s-a aruncat cu capul inainte in dezvoltarea simultana a prea multe domenii de activitate, si efectuarea simultana a prea multor cheltuieli costisitoare. Grupul dezvolta noi firme de la o luna la alta, fara ca firmele principale sa fi fost stabilizate, si fiecare din ele garantau pentru finantarea celorlalte, astfel incit stabilitatea unei firme era periciltata de un potential esec al alteia. Totul fusese internalizat, grupul avind firma proprie de IT, firma proprie de paza si securitate, firma proprie de leasing etc. Prosszer a mutat sediul central la Bucuresti, fara insa a inchide activitatile de la Tg. Mures, dublind deci cheltuielile si platind o chirie mare pentru birouri somptuoase la Marriott Offices.

Cu banii blocati in stocuri greu vandabile si in facturi dificil de colectat, Paneuro a inceput sa aiba probleme de plata, atit la ratele si dobinzile la credite, cit si la datoriile fata de bugetul de stat. Aici relatiile lui Prosszer au ajutat, pentru ca firmele din grupul Paneuro au beneficiat de luxul unor rescadentari a platii taxelor si impozitelor, lucru pe care nu il puteau obtine multe firme. Insa spirala de prabusire incepuse, si in curind relatiile bune ale lui Prosszer cu managementul bancilor finantatoare nu au mai putut masca situatia: grupul nu putea sa isi plateasca datoriile catre acestea. Odata ce prima banca a cerut executarea garantiilor, celelalte au aflat imediat si de aici pina la prabusire nu a mai fost decit un pas. Firmele fiind garanti solidari una pentru cealalta, default-urile unora au antrenat default-urile celorlalte, si asa a fost cazul si cu perla coroanei grupului, fabrica de cabluri Romcab, actualmente singura din firmele principale salvata de la faliment. Bancile s-au imbatat cu apa rece pe baza prognozelor de crestere prezentate de Prosszer si pe baza garantiilor personale oferite de acesta, dar la momentul executarii se pare ca nu au avut pe ce avere personala sa se bazeze pentru acoperirea creditelor tot mai mari acordate.

Daca considerati interesant acest gen de istorii despre falimentele corporatiste in Romania, poate intr-un post viitor voi povesti ceva despre Cosmo-Teknosa, alt caz de manual.